CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRESCÉNȚĂ ~e f. Unire patologică prin creștere a două țesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCRESCÉNȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

concrescénță s. f., g.-d. art. concrescénței; pl. concrescénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CONCRESCÉNȚĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink