2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCORDIST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.
CONCORDIST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
concordist, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, e / E: fr concordiste] 1 a Referitor la concordism. 2-3 smf, a (Persoană) care practică concordismul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDIST, -Ă adj. Referitor la concordism. // s.m. și f. Cel care practică concordismul. [< fr. concordiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică concordismul. (< fr. concordiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concordist s. m., adj. m., pl. concordiști; f. sg. concordistă, pl. concordiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
concordist, concordiștisubstantiv masculin concordistă, concordistesubstantiv feminin concordist, concordistăadjectiv
- 1. (Persoană) care practică concordismul. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- concordiste MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.