CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor Bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.

concordat², ~ă a [At: HASDEU, I. C. 34 / Pl: ~ați, ~e / E: concorda] (Rar) Corespunzător.

concordat¹ sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 397 / Pl: ~e / E: fr concordant] 1 Convenție încheiată între papă și un stat, privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2 (Jur; iuz; îs) ~ preventiv Contract încheiat între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului.

CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.

CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat între Vatican și un stat cu privire la raporturile dintre acel stat și situația bisericii catolice. 2. (În orînduirea capitalistă) Contract încheiat, sub controlul justiției, între comerciantul falit și creditorii săi, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amînarea plăților spre a-i îngădui continuarea comerțului, Concordat preventiv = concordat încheiat înainte de declararea în stare de faliment.

CONCORDAT s.n. 1. Convenție încheiată între papă și un stat privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2. (Jur.) Contract încheiat între un comerciant falit și creditorii săi, în urma căruia comerciantul continuă să conducă negoțul în anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. concordatum, cf. fr. concordat, it. concordato].

CONCORDAT s. n. 1. tratat, convenție între un stat și papă. 2. înțelegere între un comerciant debitor și creditorii săi, privind modul și termenele de stingere a datoriilor. (< fr. concordat, lat. concordatum)

CONCORDAT ~e n. 1) Convenție privind relațiile dintre un stat și biserica catolică (reprezentată prin Vatican). 2) jur. Contract legalizat între un comerciant și creditorii săi în vederea amânării sau reducerii plăților. /<fr. concordat, lat. concordatum

concordat n. 1. tractat încheiat între papa și un suveran privitor la afacerile religioase: Concordatul dela 1801 se făcu între Bonaparte și Piu IX; 2. act de învoeală între un comerciant falit și creditorii săi.

*concordát n., pl. e (mlat. concordatum). Tractat religios între papă și un suveran. Învoĭală între un falit și creditorĭ.

concorda [At: HASDEU, I. C. 113 / Pzi: ~ord și (înv) ~dez / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.

CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.

CONCORDA vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

CONCORDA vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)

A CONCORDA pers. 3 concordă intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare

concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.

*concórd și -éz, a -á v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.

concordat s. n., pl. concordate

concordat s. n., pl. concordate

concordat s. n., pl. concordate

concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă, imperf. 3 pl. concordau; conj. prez. 3 să concorde (nefolosit la imper.)

concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă

concorda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. concordă

concord, -ordă 3, -orde 3 conj.

CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)

CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)

A concorda ≠ a discorda, a distona