2 definiții pentru concologie
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concologie s. f., g.-d. art. concologiei
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONCO- „cochilie, cornet nazal”. ◊ gr. konkhos „cochilie, scoică” > fr. concho-, engl. id., germ. koncho- > rom. conco-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de scoică; ~idă (v. -id), s. f., 1. Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. 2. Profil al unui fus de coloană arhitectonică; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul cochiliilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în concotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a cornetelor nazale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: concologie
concologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |