concoidă sf [At: DEX² / P: ~co-i~ / Pl: ~de / E: fr conchoïde] 1 (Mat) Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante, care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. 2 (Aht) Profilul unui fus de coloană.

CONCOIDĂ s.f. Curbă plană obținută ducînd printr-un punct fix o secantă variabilă care întîlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducînd pe secantă din acest punct, de o parte și de alta, o lungime constantă. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloană. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoïde, cf. gr. konche – scoică, eidos – formă].

CONCOIDĂ s. f. curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta constantă. (< fr. conchoïde)

*concoíd, -ă adj. (vgr. konhoeidés). Ca scoĭca. S. f. Geom. Un fel de linie curbă care se apropie continuŭ de o linie dreaptă fără s’o taĭe vre-odată.

concoidă s. f., g.-d. art. concoidei; pl. concoide

concoidă s. f., g.-d. art. concoidei; pl. concoide

CONCO- „cochilie, cornet nazal”. ◊ gr. konkhos „cochilie, scoică” > fr. concho-, engl. id., germ. koncho- > rom. conco-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de scoică; ~idă (v. -id), s. f., 1. Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. 2. Profil al unui fus de coloană arhitectonică; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul cochiliilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în concotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a cornetelor nazale.