CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A trage concluzii. 2. (Fam.) A încheia discuția. [Pr.: -zi-o-] – Din concluzie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONCLUZIONÁ ~éz 1. tranz. A termina, trăgând o concluzie; a conchide. 2. intranz. A evidenția principalul din cele făcute anterior; a trage o concluzie; a conchide. /concluzie + suf. ~ona
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCLUZIONÁ vb. I. intr. A încheia, a conchide, a trage concluzii. [Pron. -zi-o-. / după it. concludere, conclusionale, fr. conclure].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCLUZIONÁ vb. intr. a conchide. (< concluz/ie/ + -iona)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârși.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concluzioná vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. concluzionéz, 3 sg. și pl. concluzioneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concluzioná vb. I A trage concluzii, a conchide ◊ „Concluzionând, G.I. face o analiză mai largă, arătând că cele două modalități poetice relevate în ședința cenaclului sunt în egală măsură posibile și necesare.” Cont. 9 XII 66 p. 3. ◊ „Rezultatele studiului «dublu orb», concluzionează colectivul de cercetători, arată că primul lot a înregistrat progrese semnificative.” Fl. 2 VIII 79 p. 8. ◊ „Poetul Cezar Ivănescu concluzionează: G.G. este un poet cu totul remarcabil [...]” Luc. 16 VII 83 p. 8 (din [a trage] concluzii + -ona; V. Guțu Romalo C.G. 230; Th. Hristea P.E. 140, Th. Hristea în AUB 1/73 p. 146; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink