CONCLÚDE, conclúd, vb. III. Tranz. (Rar) A conchide, a încheia. – Din lat., it. concludere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONCLÚDE conclúd tranz. rar A termina, trăgând o concluzie; a conchide; a concluziona. /<lat. concludere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCLÚDE vb. III. tr. A conchide. [P.i. conclúd. / < lat., it. concludere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCLÚDE vb. tr. a conchide. (< lat., it. concludere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conclúș, conclúșuri, s.n. (înv.) încheiere, hotărâre, decizie a unei adunări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

conclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conclúd; conj. prez. 3 sg. și pl. conclúdă; ger. concluzând; part. conclús
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conclúd. -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink