3 definiții pentru concitație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCITAȚIE s.f. (Liv.) 1. Excitare. 2. Răscoală, tulburare, neliniște. [< lat. concitatio].
CONCITAȚIE s. f. 1. excitație. 2. răscoală, tulburare, neliniște. (<lat. concitatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concitație s. f., g.-d. art. concitației; pl. concitații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: concitație
concitație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
concitație, concitațiisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.