concitadínă s. f., pl. concitadíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCITADÍN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din it. concitadino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCITADÍN, -Ă s.m. și f. Concetățean. [Cf. it. concitadino].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCITADÍN, -Ă s. m. f. cel care este din același oraș (cu altcineva). (<it. concitadino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

concitadín s. m., pl. concitadíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink