CONCÍS, -Ă, conciși, -se, adj. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte, concentrat. – Din fr. concis, lat. concisus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÍS ~să (~și, ~se) (despre modul de exprimare) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; succint; laconic; lapidar. Expunere ~să. /<lat. concisus, fr. concis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÍS, -Ă adj. (Despre stil, opere literare etc.) Exprimat pe scurt, concentrat; laconic. [< lat. concisus, cf. fr. concis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÍS, -Ă adj. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat. (<fr. concis, lat. concisus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÍS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strâns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.) 2. v. sintetic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Concis ≠ diluat, dezlânat, prolix
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concís adj. m., pl. concíși; f. sg. concísă, pl. concíse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concís, -ă adj. (lat. concisus, d. concídere, a tăĭa. V. ucid). Scurt, strîns, laconic: autor, stil concis. Adv. În mod concis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink