concină¹ sf [At: ALECSANDRI T. 48 / Pl: ~ni / E: vsl кончина] 1 (Mol) Sfârșit. 2 (Gmț; îe) Bată-l ~na (sau lovi-te-ar ~nile) Formulă de blestem.

concină² sf [At: FILIMON, O. II, 325 / V: (îvp) ~nțină / A și: conci~ / Pl: ~ne / E: ngr ϰονεστνα] (Îvp) 1 Joc cu 52 de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 (Îs) ~na mare Decarul de caro. 3 (Îs) ~na mică Doi de treflă.

CONCINĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. Să facem împreună partida noastră de concină. ALECSANDRI, T. 1197.

CONCINĂ ~e f. rar Joc de cărți la care sunt folosite toate cărțile. /<ngr. kontsina

concină f. Mold. 1. un fel de joc în cărți foarte comun: om face o partidă de mărieș sau o concină? Al.; 2. fam. (ca blestem ușor): bată-l concină! AL. [Slav, KONČINA, sfârșit].

*cóncină f., pl. ĭ (vsl. kónĭčina, sfîrșit, moarte. V. concenie). Bată-l cóncina, un blestem glumeț: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bată-l cóncina! (Șez. 33, 21). – Și concínă, pl. ĭ și e (rus. končina, sfîrșit, moarte, de unde și ngr. kontsina, jocu conciniĭ). Un joc de cărțĭ foarte simplu.

conțină sf vz concină²

conțină f. V. concină: am jucat conțina cu niște papugii CAR.

concină (joc de cărți) (înv.) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

concină (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

concină (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concinei; pl. concine

concină, -ni.