2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conciliat, ~ă a [At: L M / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: concilia] (Rar) 1 Împăcat. 2 (D. probleme) Decis în urma unei discuții.

CONCILIA, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

  1. După alte surse (NODEX, DN, MDN, Scriban): vb. I. Tranz. LauraGellner

CONCILIA, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

concilia vtr [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat concilio, -are, fr concilier] (D. adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.

CONCILIA, conciliez, vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.

CONCILIA vb. I. tr. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].

CONCILIA vb. tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)

A CONCILIA ~ez tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicțiile; a pune în armonie, făcând abstracție de divergențele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. [Sil. -ci-li-a] /<fr. concilier

concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.

*conciliéz v. tr. (lat. conciliare). Împac persoane cu ideĭ saŭ cu interese opuse orĭ lucrurĭ care par contrariĭ. Atrag, cîștig: talentele luĭ îĭ conciliază favoarea tuturor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. conciliez (desp. -li-ez), 3 concilia, 1 pl. conciliem; conj. prez. 1 sg. să conciliez, 3 să concilieze; ger. conciliind (desp. -li-ind)

concilia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 conciliază, 1 pl. conciliem (-li-em); conj. prez. 3 să concilieze; ger. conciliind (-li-ind)

concilia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. conciliez, 3 sg. și pl. conciliază, 1 pl. conciliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. concilieze; ger. conciliind (sil. -li-ind)

concilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. conciliază, 1 pl. conciliem, ger. conciliind)

conciliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s., -liator adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCILIA vb. a împăca, (pop.) a învoi. (~ divergențele.)

Intrare: conciliat
conciliat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliat
  • conciliatul
  • conciliatu‑
  • concilia
  • conciliata
plural
  • conciliați
  • conciliații
  • conciliate
  • conciliatele
genitiv-dativ singular
  • conciliat
  • conciliatului
  • conciliate
  • conciliatei
plural
  • conciliați
  • conciliaților
  • conciliate
  • conciliatelor
vocativ singular
plural
Intrare: concilia
  • silabație: -li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concilia
  • conciliere
  • conciliat
  • conciliatu‑
  • conciliind
  • conciliindu‑
singular plural
  • concilia
  • conciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conciliez
(să)
  • conciliez
  • conciliam
  • conciliai
  • conciliasem
a II-a (tu)
  • conciliezi
(să)
  • conciliezi
  • conciliai
  • conciliași
  • conciliaseși
a III-a (el, ea)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • concilia
  • concilie
  • conciliase
plural I (noi)
  • conciliem
(să)
  • conciliem
  • conciliam
  • conciliarăm
  • conciliaserăm
  • conciliasem
a II-a (voi)
  • conciliați
(să)
  • conciliați
  • conciliați
  • conciliarăți
  • conciliaserăți
  • conciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • conciliau
  • concilia
  • conciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concilia, conciliezverb

  • 1. A pune de acord, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. științe juridice A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.