7 definiții pentru conciliabil (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conciliabil1 sn [At: C. PETRESCU, C. V. 294 / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: lat conciliabulum] 1-2 Consfătuire (secretă) în care se plănuiește ceva (abuziv). 3-4 Adunare de (preoți) schismatici.
conciliabil2, ~ă a [At: IORGA, L. II, 569 / P: ~li-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conciliable] 1 Care se poate împăca ușor. 2 Care nu cuprinde nici o contrazicere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCILIABIL, -Ă adj. Care poate fi conciliat. [Pron. -li-a-. / cf. fr. conciliable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conciliabil a. care se poate concilia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conciliábil, -ă adj. (fr. conciliable). Care poate fi conciliat: opinĭunĭ conciliabile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conciliabil adj. m., pl. conciliabili; f. sg. conciliabilă, pl. conciliabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Conciliabil ≠ inconciliabil, ireconcibiabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
conciliabil, conciliabilăadjectiv
- 1. Care poate fi conciliat. DNantonime: inconciliabil ireconciliabil
etimologie:
- conciliable DN