CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHÍSTĂ ~e f. 1) ist. Cucerire a pământurilor sud-americane de către spanioli (sec. XV-XVI). 2) fig. Cucerire amoroasă. /<it. conquista
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

conchístă s. f., pl. conchíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conchístă, V. conchetă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink