CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCHÉTĂ s. v. cucerire, luare, ocupare, ocupație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conchétă s. f., pl. conchéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink