CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concetățeán s. m., pl. concetățéni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink