concesionare sf [At: DA / P: ~si-o~ / Pl: ~nări / E: concesie + -une] 1 Acordare a unei concesiuni (1) Si: concesionat¹ (1). 2 (Rar) Luare în concesiuni (1) Si: concesionat¹ (2).

CONCESIONARE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona, dare în concesiune, acordare a unei concesiuni. – Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONARE s.f. Acțiunea de a concesiona și rezultatul ei. [< concesiona].

concesiona vt [At: DA / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: ger konzessionieren] 1 A da o avuție în exploatare. 2 A acorda o concesie (1). 3 A da în concesie (2). 4 (Rar) A lua în concesie (2).

concesionar sm [At: (a. 1783) URICARIUL IV, 440/3 / P: ~si-o~ / Pl: ~i / E: fr concessionnaire] (Îoc cedent) Persoană care a obținut o concesiune (1).

CONCESIONA, concesionez, vb. I. Tranz. A da (sau, impropriu, a lua) în concesiune. Tîrziu, peste un an, doi, apărea un ins, care se oferea, așa, într-o doară, să concesioneze pămînturile oamenilor. BOGZA, A. Î. 36. – Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONAR, concesionari, s. m. Persoană care a obținut o concesie. Concesionarului i se dă dreptul să negocieze și să emită obligațiunile. GHICA, S. 452. - Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONA vb. I. tr. A da în concesiune, a acorda o concesiune. [Pron. -si-o-. / < concesionar].

CONCESIONAR s.m. Beneficiar al unei concesiuni, cel care a obținut o concesiune. [Cf. fr. concessionnaire].

CONCESIONA vb. tr. a da în concesiune. (<conces/ie/ + -iona)

CONCESIONAR s. m. beneficiar al unei concesiuni. (<fr. concessionnaire)

A CONCESIONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A da în concesiune; a pune la dispoziție printr-un act oficial. [Sil. -si-o-] /Din concesiune

CONCESIONAR ~i m. Persoană (fizică sau juridică) care beneficiază de o concesiune. [Sil. -si-o-] /v. a concesiona

concesionar m. cel ce a obținut o concesiune.

*concesionár, -ă s. (fr. concessionnaire). Care a obținut o concesiune: concesionaru uneĭ mine.

concesionare (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. concesionării; pl. concesionări

concesionare (-si-o-) s. f., g.-d. art. concesionării; pl. concesionări

concesionare s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. concesionării; pl. concesionări

concesiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. concesionez, 3 concesionează; conj. prez. 1 sg. să concesionez, 3 să concesioneze

concesionar (desp. -si-o-) s. m., pl. concesionari

concesiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 concesionează

concesionar (-si-o-) s. m., pl. concesionari

concesiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. concesionez, 3 sg. și pl. concesionează

concesionar s. m. (sil. -si-o-), pl. concesionari

concesionez.

CONCESIONA vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.)

CONCESIONAR s. (înv.) contracciu. (~ al vămilor.)

CONCESIONA vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.)

CONCESIONAR s. (înv.) contracciu. (~ al vămilor.)