CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
m_marinel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCÉPT ~e n. 1) log. Idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene din realitatea înconjurătoare; noțiune. 2) Variantă inițială schematică a unei lucrări; ciornă; schiță. /<fr. concept
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCÉPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCÉPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității. 2. ciornă, bruion, schiță. (<fr. concept, lat. conceptus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCÉPT s. 1. v. noțiune. 2. v. ciornă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concépt s. n., pl. concépte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*concépt n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideĭe concepută de spirit. Prima redactare (în opoz. cu „copie”). – Mold. pop. conțet (d. germ. pol.), pricepere, glagorie, minte, ideĭe. V. conțopist.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCÉPT (‹ fr., lat., 3 germ.) s. n. 1. (LOG.) Semnificația unui termen; noțiune reflectînd trăsături esențiale ale unei clase de obiecte și distingîndu-se de alte noțiuni printr-un grad mare de generalitate (ex. „materie”, „spirit” etc., în timp ce „navetist”, „vînzător” etc. sînt noțiuni simple). 2. (FILOZ.) Formă de cunoaștere obținută prin abstractizarea caracteristicilor esențiale ale obiectelor. 3. Ciornă, schiță, bruion.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink