concepere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: concepe] 1 Zămislire. 2 Cuprindere cu mintea. 3 Formare a unei concepții despre ceva. 4 Născocire. 5-7 Zămislire a unui gând, a unei idei, a unei creații. 8 Redactare. 9 Formulare.

CONCEPERE s. f. Acțiunea de a concepe (I 1); creare, zămislire cu ajutorul gîndirii. Ce stil are băiatul ăsta! ce vervă! ce invențiune! ce concepere! ce originalitate! CARAGIALE, O. III 211.

CONCEPERE s.f. Acțiunea de a concepe; proiectare; creare. [< concepe].

concepe vt [At: HASDEU, I. C. X / V: (înv) ~ncipe / Pzi: ~ep / E: lat concipio, -ere, fr concevoir] 1 (D. femei) A zămisli un copil. 2 (Fig) A cuprinde cu mintea. 3 (Fig) A-și face o concepție despre ceva. 4 A născoci. 5-7 A zămisli un gând, o idee, o creație. 8 A redacta (în ciornă). 9 A exprima în anumiți termeni.

concipe v vz concepe

CONCEPE, concep, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. Marx a conceput societatea comunistă. 2. A-și face o idee (despre ceva), a pricepe, a înțelege. Selecția nu se poate concepe fără un criteriu. IBRĂLEANU, SP. CR. 220. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. Progresul tehnic este. de neconceput fără o grijă permanentă pentru raționalizatori, inventatori, inovatori în producție, care împing înainte tehnica și perfecționează metodele de muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2626. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un amumit fel. A concepe o scrisoare de răspuns. II. Intranz. (Despre femei) A rămîne însărcinată, a zămisli (un copil).

CONCEPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămîne însărcinată; a zămisli. [P.i. concep. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire].

CONCEPE vb. I. tr. 1. a imagina, a proiecta, a crea. 2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. 3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată. (<lat. concipere)

A CONCEPE concep 1. tranz. 1) A elabora printr-un concept. 2) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a sesiza; a pricepe. 2. intranz. A rămâne însărcinată; a purcede grea. /<lat. concipere

concepe v. 1. a crea, a inventa, a imagina: a concepe o idee, un plan; 2. a rămânea grea (despre femei).

*concép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. con-cipere. V. încep). Zămislesc, rămîn îngreunată. Fig. Îmĭ fac o ideĭe justă despre lucrurĭ. Încep a avea: a concepe o speranță. Inventez, formez: a concepe un plan.

concepere s. f., g.-d. art. conceperii; pl. conceperi

concepere s. f., g.-d. art. conceperii; pl. conceperi

concepere s. f., g.-d. art. conceperii; pl. conceperi

concepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concep, 3 sg. concepe, imperf. 1 concepeam; conj. prez. 1 sg. să concep, 3 să conceapă; ger. concepând; part. conceput

concepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concep, imperf. 3 sg. concepea; conj. prez. 3 să conceapă; part. conceput

concepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concep, imperf. 3 sg. concepea; conj. prez. 3 sg. și pl. conceapă

CONCEPERE s. 1. v. inventare. 2. v. redactare. 3. v. preconizare. 4. v. concepție.

CONCEPERE s. 1. creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. elaborare, formulare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) 3. plănuire, preconizare, proiectare. (~ unor reforme.) 4. (BIOL.) concepție, procreare, (înv. și pop.) zămislire. (~ unei noi ființe.)

CONCEPE vb. 1. v. inventa. 2. a gândi, a-și imagina, a-și închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 3. v. alcătui. 4. v. redacta. 5. v. preconiza. 6. v. îngădui. 7. a înțelege, a pricepe. (Nu ~ cum s-a întâmplat asta!) 8. (BIOL.) a procrea, (înv. și pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. și reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 9. (BIOL.) a zămisli, (înv.) a naște. (Un bărbat care ~.)

CONCEPE vb. 1. a afla, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 3. a alcătui, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (~ o colecție de folclor.) 4. a alcătui, a compune, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 5. a plănui, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 6. a accepta, a admite, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fam. fig.) a înghiți. (Nu pot ~ să procedeze astfel!) 7. a înțelege, a pricepe. (Nu ~ cum s-a întîmplat asta!) 8. (BIOL.) a procrea, (înv. și pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. și reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 9. (BIOL.) a zămisli, (înv.) a naște. (Un bărbat care ~.)

concepe (-p, -put), vb. – 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. – 2. A pricepe, a înțelege. – 3. A exprima, a formula. – 4. A zămisli, a procrea. Lat. concipere (sec. XIX), cu sensurile din fr. concevoir. – Der. concept, s. n.; concepție, s. f.; conțopist (var. conțipist, concepist), s. m., din germ. Konzipist.