CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Cantitate de substanță dizolvată, conținută într-o anumită cantitate de solvent sau de soluție. – Din fr. concentration.

concentrație sf [At: LTR² / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr concentration] 1-4 Concentrare. 5 (Chm) Raportul dintre cantitatea de substanță solidă, lichidă sau gazoasă dizolvată și cantitatea de solvent.

CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.

CONCENTRAȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate a unui corp; raport dintre cantitatea de soluție (solidă, lichidă sau gazoasă) dizolvată și cantitatea de solvent,.sau dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de soluție obținută. Soluții de diverse concentrații. – Pronunțat: -ți-e.

CONCENTRAȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].

CONCENTRAȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration)

CONCENTRAȚIE ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration

concentrațiune sf vz concentrație

CONCENTRAȚIUNE s.f. v. concentrație.

concentrați(un)e f. 1. lucrarea de a concentra și starea lucrului concentrat; 2. reunirea trupelor într’un punct determinat.

*concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.

concentrație (desp. -ți-e) s. f., art. concentrația (desp. -ți-a), g.-d. art. concentrației; pl. concentrații, art. concentrațiile (desp. -ți-i-)

concentrație (-ți-e) s. f., art. concentrația (-ți-a), g.-d. art. concentrației; pl. concentrații, art. concentrațiile (-ți-i-)

concentrație s. f. (sil. -ți-e), art. concentrația (sil. -ți-a), g.-d. art. concentrației; pl. concentrații, art. concentrațiile (sil. -ți-i-)

CONCENTRAȚIE s. v. tărie.

CONCENTRAȚIE s. tărie, (înv. și reg.) tărime. (~ vinului; ce ~ are vinul?)