opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

concenit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: conceni] (Înv) 1-5 Concenire (1-5).

concenit2, ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~iți, ~e / E: conceni] (Reg) 1 Nenorocit. 2 Care a păcătuit. 3 Afurisit.

conceni [At: DOSOFTEI, V. S. 3b / V: ~ncini / Pzi: ~nesc / E: vsl коньчанъ] 1 vt (Îvr) A distruge. 2 vt A pune capăt. 3 vt A face să dispară Si: a extermina, a nimici, a prăpădi, a ruina. 4 vr A se sfârși. 5 vr A muri.

concini v vz conceni

CONCENI (-enesc) vb. tr. A nimici, a prăpădi: îi spuse că a concenit pe vrăjmaș și că se întoaroe biruitor (ISP.) [concenie].

CONCENI, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).

concenì v. a extermina, a prăpădi: vom conceni și pe frații tăi ISP. [Tras din concenie].

concenésc v. tr. (vsl. koničati, a fini și konĭčina, sfîrșit. V. concenie, concină). Vechĭ. Sfîrșesc, împlinesc. Extermin, ucid.

Etimologice

conceni (-nesc, -it), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec. – Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.

Sinonime

CONCENI vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.

conceni vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI.

Intrare: concenit
concenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenit
  • concenitul
  • concenitu‑
  • concenită
  • concenita
plural
  • conceniți
  • conceniții
  • concenite
  • concenitele
genitiv-dativ singular
  • concenit
  • concenitului
  • concenite
  • concenitei
plural
  • conceniți
  • conceniților
  • concenite
  • concenitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: conceni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conceni
  • concenire
  • concenit
  • concenitu‑
  • concenind
  • concenindu‑
 singular plural
  • concenește
  • conceniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concenesc
 (să)
  • concenesc
  • conceneam
  • concenii
  • concenisem
a II-a (tu)
  • concenești
 (să)
  • concenești
  • conceneai
  • conceniși
  • conceniseși
a III-a (el, ea)
  • concenește
 (să)
  • concenească
  • concenea
  • conceni
  • concenise
plural I (noi)
  • concenim
 (să)
  • concenim
  • conceneam
  • concenirăm
  • conceniserăm
  • concenisem
a II-a (voi)
  • conceniți
 (să)
  • conceniți
  • conceneați
  • concenirăți
  • conceniserăți
  • conceniseți
a III-a (ei, ele)
  • concenesc
 (să)
  • concenească
  • conceneau
  • conceniră
  • conceniseră
concini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conceni, concenescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.