6 definiții pentru concenie
Explicative DEX
concenie sf [At: TETRAEV. (1574), 24 / Pl: ~ii / E: vsl концени] 1 (Iuz) Sfârșit. 2 (Reg; îe) Bată-te ~ia! Bată-te norocul!
CONCENIE sf. Nimicire, prăpădire; Olten.: bată-te concenia! bată-te norocul! (CIAUȘ.) [vsl. konĭčanije].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
concenie f. prăpădire, exterminare. [Slav. KONĬČANIĬ, sfârșit (v. coneț)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concénie f. (vsl. konĭcániĭe, rus. končániĭe, exterminare. V. concină, coneț, sconcenie). Vechĭ. Exterminare, peire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
CONCENIE s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concenie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: concenie
concenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||