2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONAȚIONAL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONAL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

conațional, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 4 / P: ~ți-o~ / V: conn~ / Pl: ~i, ~e / E: co(n)1 + național] 1-2 (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune Vz compatriot, (grî) simpatriot.

CONAȚIONAL, -Ă, conaționali, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din aceeași națiune cu ea. – Pronunțat: -ți-o-.

CONAȚIONAL, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din aceeași națiune cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Pron. -ți-o-. / cf. it. connazionale].

CONAȚIONAL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeași națiune cu cineva. (<it. connazionale)

CONAȚIONAL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din aceeași națiune. [Sil. -ți-o-] /co- + național

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conațional (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. conaționali; adj. f., s. f. conaționa, pl. conaționale

conațional (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. conaționali; adj. f., s. f. conațională, pl. conaționale corectat(ă)

conațional adj., s. m. (sil. -ți-o-) → național

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONAȚIONAL s. compatriot, (înv.) patriot, simpatriot.

Intrare: conațional (adj.)
conațional1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conațional
  • conaționalul
  • conaționalu‑
  • conaționa
  • conaționala
plural
  • conaționali
  • conaționalii
  • conaționale
  • conaționalele
genitiv-dativ singular
  • conațional
  • conaționalului
  • conaționale
  • conaționalei
plural
  • conaționali
  • conaționalilor
  • conaționale
  • conaționalelor
vocativ singular
plural
Intrare: conațional (s.m.)
conațional2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ți-o-nal info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conațional
  • conaționalul
  • conaționalu‑
plural
  • conaționali
  • conaționalii
genitiv-dativ singular
  • conațional
  • conaționalului
plural
  • conaționali
  • conaționalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conațional, conaționalisubstantiv masculin
conaționa, conaționalesubstantiv feminin
conațional, conaționaadjectiv

etimologie:
  • Co(n)- + național DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.