opțiuni
  • info

12 definiții pentru compătimitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.

COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.

compătimitor, ~oare a [At: IORGA, L. R. 56 / Pl: ~i, ~oare / E: compătimi + -(i)tor] 1-2 Care are (sau arată manifestă) compătimire (1-2) pentru cineva. 3 Care împarte o suferință cu cineva.

COMPĂTIMITOR, -OARE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva, care dovedește un astfel de sentiment. Atitudine compătimitoare.

COMPĂTIMITOR, -OARE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor].

COMPĂTIMITOR ~oare (~ori, ~oare) Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine ~oare. /a compătimi + suf. ~tor

compătimitor a. care compătimește.

*compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compătimitor adj. m., pl. compătimitori; f. sg. și pl. compătimitoare

compătimitor adj. m., pl. compătimitori; f. sg. și pl. compătimitoare

compătimitor adj. → pătimitor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPĂTIMITOR adj. binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)

COMPĂTIMITOR adj. binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)

Intrare: compătimitor
compătimitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compătimitor
  • compătimitorul
  • compătimitoru‑
  • compătimitoare
  • compătimitoarea
plural
  • compătimitori
  • compătimitorii
  • compătimitoare
  • compătimitoarele
genitiv-dativ singular
  • compătimitor
  • compătimitorului
  • compătimitoare
  • compătimitoarei
plural
  • compătimitori
  • compătimitorilor
  • compătimitoare
  • compătimitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compătimitor, compătimitoareadjectiv

etimologie:
  • compătimi + sufix -tor. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.