O definiție pentru compuncțios
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compuncțios adj. m., pl. compuncțioși; f. sg. compuncțioasă, pl. compuncțioase
Intrare: compuncțios
compuncțios adjectiv
| adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)