COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPROMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie ~oare. Scrisoare ~oare. Om ~. Relații ~oare. /a compromite + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPROMIȚĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~oare pentru cineva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

compromițătór adj. → promițător
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink