7 definiții pentru composesiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
composesiune sf [At: COD. ȚIV. 5/26 / V: ~ie, copo~, coposesie / E: con- + posesi(un)e] (Jur; îvs) Proprietate în indiviziune, care aparține mai multor proprietari Si: (îvp) devălmășie.
composesie sf vz composesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coposesie sf vz composesie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coposesiune sf vz composesiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPOSESIUNE s. v. devălmășie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
composesiune s. v. DEVĂLMĂȘIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
composesiune, composesiuni, s.f. – (înv.) Coproprietate; proprietate obștească. – Din con + posesi(un)e (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: composesiune
composesiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
composesie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coposesie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||