8 definiții pentru complinitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLINITOR, -OARE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.
COMPLINITOR, -OARE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complinitor, ~oare [At: ODOBESCU, III, 61 / E: complini + -tor] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) care vine să completeze o altă persoană. 3 a Care întregește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLINITOR ~oare (~ori, ~oare) Care complinește; care completează ceva; complementar. /a complini + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complinitor adj. m., pl. complinitori; f. sg. și pl. complinitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
complinitor adj. m., pl. complinitori; f. sg. și pl. complinitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complinitor adj. m., pl. complinitori; f. sg. și pl. complinitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLINITOR adj. v. complementar, întregitor, subsidiar, suplimentar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complinitor adj. v. COMPLEMENTAR. ÎNTREGITOR. SUBSIDIAR. SUPLIMENTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
complinitor, complinitoareadjectiv
- 1. Care complinește. DEX '09 DEX '98sinonime: complementar subsidiar suplimentar întregitor
etimologie:
- Complini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.