complimentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Si: complimentat¹ (1). 2 Salut adresat cuiva Si: complimentat¹ (2). 3 Reverențe făcute în fața cuiva Si: complimentat¹ (3).

COMPLIMENTARE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [< complimenta].

complementar, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~lim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr complémentaire] 1 Care completează Si: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. 3 (Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.

complimenta vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: ~tez / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverențe în fața cuiva.

complimentar, ~ă a vz complementar

COMPLEMENTAR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentar, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.

COMPLIMENTA, complimentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A face complimente (1), a aduce laude. Bine c-ai venit, să te complimentez de bună-creștere a Adelei. ALECSANDRI, T. 354._2. (Învechit) A saluta. Mihai-vodă trimisese boieri, de-l complimentă [pe Sigismund]. BĂLCESCU, O. II 203.

COMPLEMENTAR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].

COMPLIMENTA vb. I. tr., refl. 1. A(-și) exprima complimente (1). 2. A(-și) complini, a completa. [P.i. -tez. / < fr. complimenter].

COMPLEMENTAR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ~e = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire)

COMPLIMENTA vb. tr. a exprima complimente (2). (< fr. complimenter)

COMPLEMENTAR ~ă (~i, ~e) Care complinește; care completează ceva; complinitor. ◊ Unghiuri ~e unghiuri a căror sumă este 90

complementar a. care servă a completa.

complimentà v. a face un compliment.

*complementár, -ă adj. (d. complement; fr. complémentaire). Care servește la completat. Geom. Unghĭurĭ complementare, a căror sumă fac un unghĭ drept. – Fals complimentar.

*complimentéz v. tr. (fr. complimenter, it. complimentare). Adresez cuĭva laude, cuvinte de admirațiune (fac complimente).

complimentare s. f., pl. complimentări

complementar adj. m., pl. complementari; f. complementară, pl. complementare

complimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complimentez, 3 complimentează; conj. prez. 1 sg. să complimentez, 3 să complimenteze

complementar adj. m., pl. complementari; f. complementară, pl. complementare

complimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 complimentează

complementar adj. m., pl. complementari; f. sg. complementară, pl. complementare

complimenta (a exprima complimente, a saluta) vb., ind. prez. 1 sg. complimentez, 3 sg. și pl. complimentează

complementar

COMPLIMENTARE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.)

COMPLIMENTARE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.)

COMPLEMENTAR adj. v. suplimentar.

COMPLIMENTA vb. a flata, a măguli. (Ce-l tot ~ atâta?)

COMPLEMENTAR adj. întregitor, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)

COMPLIMENTA vb. a flata, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)