opțiuni
  • info

2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZENȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.

COMPLEZENȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.

complezant, ~ă a vz complezent

complezanță sf vz complezență

complezent, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zant / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.

complezență sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (iuz) ~zan~ / Pl: ~țe / E: fr complaisance] 1 Amabilitate. 2 (Îlav) De (sau din) ~ În mod formal.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.

COMPLEZENȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate.

COMPLEZENT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].

COMPLEZENȚĂ s.f. (Franțuzism) Serviabilitate; amabilitate. [< fr. complaisance].

COMPLEZENT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)

COMPLEZENȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance)

COMPLEZENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant

COMPLEZENȚĂ ~e f. livr. Caracter complezent; serviabilitate. ◊ Din ~ din politețe. /<fr. complaisance

complezant a. politicos, îndatoritor.

complezență f. dispozițiune de a face plăcere: act de complezență.

*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.

*complezánță f., pl. e (fr. com-plaisance). Amabilitate. – Fals -ență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe

complezent adj. m., pl. complezenți; f. sg. complezentă, pl. complezente

complezență s. f., g.-d. art. complezenței; pl. complezențe

complezență, -țe.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLEZENT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

COMPLEZENȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.

complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

complezență s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

complezant, complezantă, adj. (înv.) gata de a servi pe cineva; îndatoritor, săritor, politicos.

Intrare: complezent
complezent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezent
  • complezentul
  • complezentu‑
  • complezentă
  • complezenta
plural
  • complezenți
  • complezenții
  • complezente
  • complezentele
genitiv-dativ singular
  • complezent
  • complezentului
  • complezente
  • complezentei
plural
  • complezenți
  • complezenților
  • complezente
  • complezentelor
vocativ singular — —
plural — —
complezant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezant
  • complezantul
  • complezantu‑
  • complezantă
  • complezanta
plural
  • complezanți
  • complezanții
  • complezante
  • complezantele
genitiv-dativ singular
  • complezant
  • complezantului
  • complezante
  • complezantei
plural
  • complezanți
  • complezanților
  • complezante
  • complezantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: complezență
complezență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezență
  • complezența
plural
  • complezențe
  • complezențele
genitiv-dativ singular
  • complezențe
  • complezenței
plural
  • complezențe
  • complezențelor
vocativ singular —
plural —
complezanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezanță
  • complezanța
plural
  • complezanțe
  • complezanțele
genitiv-dativ singular
  • complezanțe
  • complezanței
plural
  • complezanțe
  • complezanțelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complezent, complezentăadjectiv

etimologie:

complezență, complezențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.