5 definiții pentru completivitate
Explicative DEX
COMPLETIVITATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité. corectat(ă)
COMPLETIVITATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLETIVITATE s.f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLETIVITATE s. f. însușirea de a fi completiv. (< fr. complétivité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
completivitate s. f., g.-d. art. completivitații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: completivitate
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
completivitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi completiv. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- complétivité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.