6 definiții pentru completitudine
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLETITUDINE s. f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. – Cf. fr. complétude.
COMPLETITUDINE s. f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. – Cf. fr. complétude.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
completitudine sf [At: DEX2 / E: ns cf fr complétude] (Log) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLETITUDINE s.f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLETITUDINE s. f. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. (după fr. complétude)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
completitudine s. f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată ◊ „În răspuns se făcea apel la simțul nuanței. La necesitatea completitudinii.” ◊ „22” 42/93 p. 1 (cf. fr. complétude; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
completitudine s. f., g.-d. art. completitudinii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
completitudinesubstantiv feminin
- 1. Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- complétude MDA2 DEX '09 DEX '98 DN