COMPLETAMÉNTE adv. (Livr.) În mod complet², cu desăvârșire. [Var.: complectaménte adv.] – Din it. completamente, fr. complètement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETAMÉNTE adv. livr. În întregime; cu desăvârșire; complet; radical. /<it. completamente, fr. completement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETAMÉNTE adv. (Rar) În mod complet, cu desăvârșire. [Var. complectamente adv. / < it. completamente, cf. fr. complètement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETAMÉNTE adv. (în mod) complet. (< it. completamente, fr. complètement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETAMÉNTE adv. v. integral.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

completaménte adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*completaménte adv. (fr. complétement, it. completamente). Complet, deplin, de tot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink