2 definiții pentru complementație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEMENTAȚIE s. f. (biol.) restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. (< fr. complémentation)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complementație s. f., g.-d. art. complementației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: complementație
complementație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
complementație, complementațiisubstantiv feminin
- 1. Restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. MDN '00
etimologie:
- complémentation MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.