17 definiții pentru complexiune
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEXIUNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.
COMPLEXIUNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complexiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecți~, ~ecție / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEXIUNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEXIUNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEXIUNE ~i f. rar Totalitate a trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Art. complexiunea; G.-D. complexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. complexion
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complexi(un)e f. constituirea corpului: complexiune delicată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complexiúne f. (lat. compléxio, -ónis). Constituțiunea corpuluĭ. Caracter, temperament. V. cras 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complecție sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complecțiune sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complesiune sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLECȚIE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLECȚIUNE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLESIUNE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complexiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
complexiune (rar) (-xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complexiune s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. simplocă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -xi-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complexiune, complexiunisubstantiv feminin
- 1. Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Aspect, înfățișare. MDN '00sinonime: aspect înfățișare
-
- 2. Simplocă. DNsinonime: simplocă
etimologie:
- complexion MDA2 DEX '09 DEX '98 DN