opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complectat2, ~ă a vz completat2

complectat1 sn vz completat1

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETAT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa.

COMPLETAT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa.

complecta v vz completa

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

completat1 sn [At: MDA ms / V: ~ect~1 / Pl: ~uri / E: completa] Completare (1)

completat2, ~ă a [At: IORGA, L. R. 154 / V: ~ect~2 / Pl: ~ați, ~e / E: completa] Întregit.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.

COMPLECTA vb. I. v. completa.

COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETA ~ez tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze

completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completează

completa vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 sg. și pl. completează

completez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

COMPLETAT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Un text ~.)

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

COMPLETAT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Sumă ~.)

A completa ≠ a descompleta

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.

Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
 singular plural
  • completează
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
 (să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
 (să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
 (să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
 (să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completau
  • completară
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
 singular plural
  • complectează
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
 (să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
 (să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
 (să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
 (să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complectau
  • complectară
  • complectaseră
Intrare: completat
completat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completat
  • completatul
  • completatu‑
  • completată
  • completata
plural
  • completați
  • completații
  • completate
  • completatele
genitiv-dativ singular
  • completat
  • completatului
  • completate
  • completatei
plural
  • completați
  • completaților
  • completate
  • completatelor
vocativ singular — —
plural — —
complectat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complectat
  • complectatul
  • complectatu‑
  • complectată
  • complectata
plural
  • complectați
  • complectații
  • complectate
  • complectatele
genitiv-dativ singular
  • complectat
  • complectatului
  • complectate
  • complectatei
plural
  • complectați
  • complectaților
  • complectate
  • complectatelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completa, completezverb

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: complini întregi antonime: descompleta
    • format_quote Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

completat, completatăadjectiv

etimologie:
  • vezi completa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.