2 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLET2, -Ă (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. (Ieșit din uz) Compleu. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: complect, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

complet2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. II / V: ~ect / Pl: (1-3) ~eți, ~e, (4-5) ~uri / E: fr complet, lat completus] 1 a Care conține tot ceea ce trebuie Si: deplin, desăvârșit, împlinit, întreg. 2 a (Îs) Opere ~e Ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. 3 a (D. un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate Si: plin. 4 sn (Îs) ~ de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 5 sn Obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 6 av În întregime. 7-8 sn (Înv; îe; îlav) (A fi) în ~ Cu toții.

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLECT, -Ă adj. v. complet2.[1]

  1. Este o formă greșită a lui „complet”, atestată însă și în ediția DEX 2009. — cata

COMPLET2, -Ă, (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: complect, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

COMPLET3, -Ă, compleți, -te, adj. Care conține tot ceea ce trebuie să cuprindă, căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvîrșit, deplin, împlinit. La întoarcerea mea în țară... am găsit casa părintească completă. GHICA, S. 81. Robirea completă [a iobagilor]... veni însă foarte tîrziu, căci pînă în secolul al XVII-lea ei puteau a se muta de la o moșie la alta. BĂLCESCU, O. II 14. Opere complete (ale unui scriitor) = ediție cuprinzînd toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. Compartimentul este complet. – Variantă: complect,-ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/1, SAHIA, N. 21) adj.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.

COMPLECT, -Ă adj. v. complet.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DN pentru direcționarea la forma corectă. — raduborza

COMPLET, -Ă I. adj. Întreg, desăvîrșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvîrșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].

COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLET, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)

COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

COMPLET1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultățile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus

A COMPLETA ~ez tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

complet a. 1. căruia nu-i lipsește nimic, întreg, deplin: opere complete; 2. plin, ne mai putând încăpea: vagonul e complet. ║ n. societate de dans.

*complét, -ă adj. (fr. complet, d. lat. com-plétus, part. d. com-plére, a umplea. V. plin). Întreg, terminat, deplin. Adv. De tot, în întregime. – Fals complect (rus. kompléktnyĭ).

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complet1 adj. m., pl. compleți; f. comple, pl. complete

completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completea; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze

complet1 adj. m., pl. compleți; f. completă, pl. complete

completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completea

complet adj. m., pl. compleți; f. sg. completă, pl. complete

completa vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 sg. și pl. completea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLET adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.) 2. adj. întreg. (O cantitate ~.) 3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin.

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

COMPLET adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e ~.) 2. adj. întreg. (O cantitate ~.) 3. adj. integral, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 4. adj. exhaustiv, integral, întreg, total. (Studiu ~; excerptare ~ a unui material.) 5. adj. deplin, integral, întreg, tot, total. (Suma ~.) 6. adj. împlinit, întreg. (5 ani ~.) 7. adv. absolut, completamente, integral, total, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 8. adj. absolut, adînc, deplin, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște ~; întuneric ~.) 9. adj. desăvîrșit, infinit, nemărginit, total, (fig.) orb. (Încredere ~ în cineva.) 10. adj. deplin, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.)

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

Complet ≠ incomplet, necomplet

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

complet (-tă), adj.1. Întreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformație a lui cuplet < fr. couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de „plin, complet”, poate datorită mulțimii care umple de obicei sălile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect < fr. parfait.Der. completa, vb. (a întregi), din fr. compléter; completaș, s. m. (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupațiile sale civile); descompleta, din fr. décompléter.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scara completă (generală) a sunetelor muzicale v. frecvență; octavă (3).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.

Intrare: complet (adj.)
complet1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complet
  • completul
  • completu‑
  • comple
  • completa
plural
  • compleți
  • compleții
  • complete
  • completele
genitiv-dativ singular
  • complet
  • completului
  • complete
  • completei
plural
  • compleți
  • compleților
  • complete
  • completelor
vocativ singular
plural
complect adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complect
  • complectul
  • complectu‑
  • complectă
  • complecta
plural
  • complecți
  • complecții
  • complecte
  • complectele
genitiv-dativ singular
  • complect
  • complectului
  • complecte
  • complectei
plural
  • complecți
  • complecților
  • complecte
  • complectelor
vocativ singular
plural
Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
singular plural
  • completea
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
(să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
(să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
(să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
(să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completau
  • completa
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
singular plural
  • complectea
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
(să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
(să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
(să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
(să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complectau
  • complecta
  • complectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completa, completezverb

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

complet, compleadjectiv

  • 1. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La întoarcerea mea în țară... am găsit casa părintească completă. GHICA, S. 81. DLRLC
    • format_quote Robirea completă [a iobagilor]... veni însă foarte tîrziu, căci pînă în secolul al XVII-lea ei puteau a se muta de la o moșie la alta. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • 1.1. Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: plin
      • format_quote Compartimentul este complet. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic