COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețítor, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPETITÓR s. v. candidat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

competitór s. m., pl. competitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

competitoáre s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink