COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. Unde se poate concura, în care concurența este posibilă. – Din fr. compétitif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMPETITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care poate suporta o concurență. 2) Unde se poate concura; în care concurența este posibilă. /<fr. compétitif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMPETITÍV, -Ă adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența; competițional. 2. În care concurența este posibilă. [< fr. compétitif].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMPETITÍV, -Ă adj. 1. (despre produse) care, datorită calităților sale superioare, poate concura un alt produs similar; competițional. 2. în care concurența este posibilă. (< fr. compétitif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMPETITÍV adj. v. concurențial.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
competitív adj. m., pl. competitívi; f. sg. competitívă, pl. competitíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
competitív, -ă adj. **1. Capabil de a suporta concurența ◊ „Produsele românești – tot mai competitive pe piața mondială.” Sc. 23 VII 72 p. 10; v. și 26 IX 79 p. 3; v. și competitivitate, pop. **2. Care se referă la o competiție, la un concurs v. juriza (din fr. compétitif, engl. competitive; PR 1950; M. Avram în SMFC IV 105, R. Zafiu în Luc. 46/92 p. 4; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink