COMPATIBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcție, o profesie) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții. – Din fr. compatible.

compatibil, ~ă a [At: DEX² / V: ~tabil, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: compact + -ibil] Care poate fi compactat.

compatibil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 128 / Pl: ~i, ~e / E: fr compatible] 1 Care se poate împăca cu altceva. 2 Care poate exista simultan cu altceva. 3 Corespunzător. 4-5 (D. o profesie, o funcție) Care poate fi exercitată simultan cu altceva. 6 (D. un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții.

COMPATIBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcție, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții. – Din fr. compatible.

COMPATIBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună, poate să existe simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. Rochia ei și coafura nu erau deloc compatibile cu o preumblare în public. IBRĂILEANU, A. 162. ♦ (Despre o funcție, o profesiune) Care poate fi exercitat în același timp cu altceva. Funcția de contabil nu e compatibilă cu cea de casier.

COMPATIBIL, -Ă adj. 1. Care poate exista împreună cu altcineva, care se împacă cu ceva (într-o anumită situație); corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o calitate, o funcție, o profesiune) Care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecuații) Care admite soluții. [Cf. fr. compatible, it. compatibile].

COMPATIBIL, -Ă adj. 1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit. ◊ (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții. 3. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar. (< fr. compatible)

COMPATIBIL ~ă (~i, ~e) Care poate exista sau activa împreună cu altceva; în stare să existe sau să activeze împreună cu altceva. /<fr. compatibile

compatibil a. 1. care poate exista sau a se acorda cu altul; 2. care poate fi exercitat în acelaș timp cu altceva: funcțiuni compatibile.

*compatíbil, -ă adj. (fr. compatible, d. lat. com-, împreună, și patibilis, suportabil; compassibilis, compătimitor. V. pasibil, pățesc). Care poate exista la un loc cu altu: caractere, funcțiunĭ compatibile.

compatibil adj. m., pl. compatibili; f. compatibilă, pl. compatibile

compatibil adj. m., pl. compatibili; f. compatibilă, pl. compatibile

compatibil adj. m., pl. compatibili; f. sg. compatibilă, pl. compatibile

Compatibil ≠ incompatibil, necompatibil