compas sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: fr compas, ger Kompass] 1 Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două brațe articulate, prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2 (Îs) ~ul dulgherului Compas (1) (mare) de lemn sau de fier Si: capră, cercălău, pas(nic), țărcălan. 3 (Îs) ~ cu balustru Compas (1) cu care se trag cercuri mici. 4 (Îs) ~forestier Metru alergător de forma unui compas cu care se măsoară lungimea lemnelor. 5 Cutia în care se ține compasul (1) și accesoriile lui. 6 (Mar; rar) Busolă. 7 (îe; fam) A-și pierde ~ul A se zăpăci.

COMPAS, compasuri, s. n. 1. Instrument format din două brațe de lemn sau de metal, unite la un capăt printr-un șurub în așa fel ca să poată fi apropiate sau depărtate; servește la trasarea de linii curbe, de puncte dispuse circular, la măsurători de distanțe, la determinarea orientării de direcție etc. (În comparații) Ca tras cu compasul e mersul Oltului în jurul pădurii. BOGZA, C. O. 256. Sprintene arcuite și trase cu compasul. MACEDONSKI, O. I 107. 2. (Rar) Busolă. Am un mic ac ros la compas și l-am pus sub observație. SEBASTIAN, T. 95. ◊ Expr. A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci, a-și pierde capul.

COMPAS s.n. 1. Instrument cu care se trasează linii curbe și cu care se fac măsurători de distanțe. 2. Busolă. ◊ Cap compas = drum urmat de o navă sau de o aeronavă după busolă. [Pl. -suri, -se. / < fr. compas, it. compasso].

COMPAS s. n. 1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc. 2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare. ◊ busolă marină. 3. ~ giroscopic = girodirecțional. (<fr. compas, germ. Kompass)

COMPAS ~uri n. 1) Instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite mărimi sau pentru măsurarea distanțelor pe desene. ~ de desen. ~ proporțional. 2) Instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul căruia se află un ac magnetic, care indică direcția nord-sud; busolă. /<fr. compas, germ. Kompass

compas m. instrument compus din două brațe servind a descrie cercuri și a măsura lungimi.

*compás n., pl. urĭ (fr. compas, d. compasser. V. compasez). Un instrument de matematică compus din doĭ cracĭ și întrebuințat la tras liniĭ curbe și la măsurat distanțele pe hîrtie. V. perghel.

*BALUSTRU (pl. -tre) sn. 1 💒 Stîlpușor de piatră sau de lemn sculptat sau rotunjit la strung, mai umflat în partea de mijloc, și din care, așezîndu-se mai multe unele lîngă altele, se alcătuește o balustradă, parmac (🖼 334); în monumentele construite în epoca Renașterii, se găsesc balustre de forme variate, unele chiar dreptunghiulare și împodobite pe față cu diverse sculpturi de toată frumusețea (🖼 335) ¶ 2 👉 COMPAS. [fr.].

compas s. n., pl. compasuri

compas s. n., pl. compasuri

compas s. n., pl. compasuri

compas, pl. compasuri

compas, -suri.

COMPAS s. 1. (TEHN.) circumferențiar. (~ pentru trasat cercuri.) 2. (TEHN.) (reg.) capră, cercălâu, pas, pasnic, pășari, țărcălan, (Transilv.) țărcălău. (~ al dulgherului.) 3. compas forestier v. clupă. 4. compas giroscopic v. girodirecțional. 5. v. busolă.

COMPAS s. 1. (TEHN.) circumferențiar. (~ pentru trasat cercuri.) 2. (TEHN.) (reg.) capră, cercălău, pas, pasnic, pășari, țărcălan, (Transilv.) țărcălău. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) compas forestier = clupă, (reg.) perghel. 4. (AV.) compas giroscopic = girodirecțional. 5. busolă. (~ al unei nave.)

compas (compasuri), s. m. – 1. Instrument de măsură și trasare a cercurilor. – 2. (Înv.) Busolă. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR).

COMPAS instrument principal de navigație aflat la bordul aeronavelor utilizat pentru materializarea direcției de referință N-S și pentru determinarea direcțiilor în aer, drumul aeronavei și revelmentele la obiectivele de pe sol. Sin. busolă de aviație. Există mai multe feluri de compasuri: compas magnetic (funcționează bazându-și orientarea în spațiu pe influența câmpului magnetic terestru, direcțiile compas fiind convertite în direcții adevărate pentru a putea fi utilizate prin aplicarea unei corecții care ține seama de declinația magnetică (unghiul format de direcția N geografic și N magnetic terestru) și deviație (unghiul format între direcția N magnetic terestru și direcția N indicată de compas); compas cu inducție magnetică (este utilizat în situații când acul magnetic oscilează, îngreunând menținerea corectă a direcției de zbor, receptoarele de inducție care determină direcția câmpului magnetic terestru prin crearea unei forțe electromagnetice într-o înfășurare mobilă sau fixă; există compas cu inducție cu curent continuu, compas cu inducție cu curent alternativ, compas cu inducție cu sistem de urmărire fără piese rotative); compas giroscopic (funcționează pe principiul inerției și precesiei, îmbinând energia mecanică cu cea electrică. Sub influența gravitației, giroscopul se stabilește cu axa lui principală în planul meridianului adevărat și se menține în acest plan indiferent de drumurile pe care le ia aeronava); compas giroinductiv (indică direcția de zbor, având un element sensibil un electromagnet care reacționează la liniile de forță ale magnetismului terestru, stabilitatea indicațiilor și a corecțiilor realizându-se cu ajutorul unui compas giroscopic asociat); compas giromagnetic (are la bază acțiunea reciprocei a unui compas magnetic și a unui compas giroscopic).

a întinde compasul expr. (d. pietoni) a se grăbi, a iuți pasul.

a lungi compasul expr. a mări pasul, a se grăbi.

a-și pierde compasul expr. a pierde simțul măsurii.