8 definiții pentru comparatism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPARATISM s. n. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor (3) comune din culturile diferitelor țări. ♦ (Lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. – Din fr. comparatisme.

COMPARATISM s. n. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor (3) comune din culturile diferitelor țări. ♦ (Lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. – Din fr. comparatisme.

comparatism sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr comparatisme] 1-2 (Metodă de) cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. 3 (Lin) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică Si: comparativism.

COMPARATISM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme].

COMPARATISM s. n. 1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. 2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. (< fr. comparatisme)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPARATISM s. v. comparativism.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPARATISM s. n. (< fr. comparatisme): metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism (v. meto).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMPARATÍSM (< fr.) s. n. Metodă de cercetare a raporturilor dintre diferite literaturi naționale, urmărind evidențierea influențelor, a circulației temelor și motivelor, afinitățile istorico-tipologice etc. Inaugurată în sec. 18, ca direcție de cercetare, sa- fundamentat științific în sec. 19, prin contribuțiile lui F. Baldensperger, G. Lanson, P. van Tieghem, R. Étiemble ș.a.

Intrare: comparatism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comparatism
  • comparatismul
  • comparatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • comparatism
  • comparatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comparatismsubstantiv neutru

  • 1. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.