companioánă s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. companioánei; pl. companioáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Franțuzism). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPANIÓN ~i m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane cu interese comune, luate în raport una față de alta; tovarăș. [Sil. -ni-on] /<fr. compagnon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPANIÓN s. v. însoțitor, tovarăș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

companión s. m. (sil. -nion), pl. companióni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*companión, -oánă s. (fr. compagnon). Asociat, tovarăș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink