opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPACTOR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor.

COMPACTOR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor.

compactor [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lat compactor] 1 sm (Trs; ltm) Legător de cărți. 2 sn Utilaj folosit la presare a umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele.

COMPACTOR s.n. Utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pămînt sau a straturilor care alcătuiesc o șosea. [< compac(ta) + -tor].

COMPACTOR s. n. utilaj cu cilindri compresori, cu maie mecanice etc., pentru îndesarea umpluturilor de pământ, a straturilor care alcătuiesc o șosea etc. (< fr., lat. compacteur)

COMPACTOR2 ~i m. Persoană specializată în legatul cărților; legător de cărți. /<fr. compacteur, lat. compactor

COMPACTOR1 ~oare n. Utilaj pentru îndesarea și nivelarea straturilor de materiale așternute pe o șosea; mașină de compactat; compresor. /<fr. compacteur, lat. compactor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compactor2 (utilaj) s. n., pl. compactoare

compactor1 (legător de cărți) (reg., înv.) s. m., pl. compactori

compactor1 (persoană) s. m., pl. compactori

compactor2 (utilaj) s. n., pl. compactoare

compactor (obiect) s. n., pl. compactoare

compactor (persoană) s. m., pl. compactori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPACTOR s. v. legător.

compactor s. v. LEGĂTOR.

Intrare: compactor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compactor
  • compactorul
  • compactoru‑
plural
  • compactori
  • compactorii
genitiv-dativ singular
  • compactor
  • compactorului
plural
  • compactori
  • compactorilor
vocativ singular
  • compactorule
plural
  • compactorilor
Intrare: compactor (s.n.)
compactor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compactor
  • compactorul
  • compactoru‑
plural
  • compactoare
  • compactoarele
genitiv-dativ singular
  • compactor
  • compactorului
plural
  • compactoare
  • compactoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compactor, compactorisubstantiv masculin

etimologie:

compactor, compactoaresubstantiv neutru

  • 1. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.