3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMIȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.
comiții sfp [At: I. IONESCU, P. 518 / V: ~ie2, (înv) ~iu sn / E: lat comitium, (pl comitia)] 1 (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. 2 (Înv; îs) ~ agricole Adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMIȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMIȚII s.f.pl. Adunări în vechea Romă, în care cetățenii alegeau magistrații și votau legile. [Sg. comițiu. / < lat. comitia, cf. fr. comices].[1]
- Forma de sg. sugerează genul neutru. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMIȚII s. f. pl. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase. (< lat. comitia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comiții n. pl. 1. odinioară, adunarea poporului roman spre a-și alege magistrații; 2. azi, adunarea poporului chemat a vota; comiții agricole, adunare liberă de agricultori și de proprietari spre a studia împreună cele mai bune procedeuri de cultură și de creșterea vitelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comíțiĭ n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, și d. ire, itum, a merge. V. ĭes, suĭ, subit). Adunarea populară care alegea magistrațĭ orĭ trata afacerile publice în vechea Romă. – Romaniĭ le numeaŭ curiata, (adică ale celor 30 de curiĭ) pe cele ce-ĭ alegeaŭ pe regĭ și care aŭ dispărut maĭ tîrziu supt împărațĭ; centuriata, adică ale celor 193 de centuriĭ în care Serviŭ Tuliŭ ĭ-a împărțit pe toțĭ nobiliĭ și plebeiĭ cetățenĭ; tributa, adică ale celor treĭ triburĭ convocate de înalțiĭ magistrațĭ nobilĭ, și calata, adică cele convocate de preuțĭ și care eraŭ probabil egale cu cele numite curiata.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comite1 sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~iți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comiție1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/1/ Pl: ~ii / E: ngr ϰόμης, -ητος] (Iuz) Comitet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comiție2 sf vz comiții
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comițiu sn vz comiții
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comiții (înv.) s. f. pl., art. comițiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!comiții s. f. pl., art. comițiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comite2 (înv.) s. m., pl. comiți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comite1 s. m., pl. comiți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comite s. m., pl. comiți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comițiu s. n., pl. comiții, art. comițiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
comiții s. f. pl. Adunări ale poporului în Roma antică din perioada republicii, având atribuții religioase, politice, legislative și judecătorești. – Din lat. comitia, -orum.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comite, comițisubstantiv masculin
- 1. Conducător al unui comitat. DEX '09 DLRLC DN
- Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311. DLRLC
-
etimologie:
- comes, -itis DEX '09 DEX '98 DN
comițiu, comițiisubstantiv neutru
- 1. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. MDA2 DEX '09 DN
- 2. Comiții agricole = adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri. MDA2
etimologie:
- comitia, -orum MDA2 DEX '09 DEX '98 DN