2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMIȘEL, comișei, s. m. Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.
comișel sm [At: HERODOT (1645), 182 / V: (reg) ~șăl / Pl: ~ei / E: comis + -el] (Înv) 1-2 Ajutor de comis (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMIȘEL, comișei, s. m. (Înv.) Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMIȘEL, comișei, s. m. (învechit și arhaizant) Ajutor de comis1. Calul... să-i fie adus îndată de comișel la scară. SADOVEANU, Z. C. 105. Este-un cal legat... Și pe el mi-l țin Vro cinci vornicei, Vro cinci comișei. TEODORESCU, P. P. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMIȘEL s.m. (Mold., ȚR) Servitor la grajdurile domnești. A: Și îmbrăcînd pașa pre doi comișei de a grajdiului în haine scumpe . . ., i-au trimis. N. COSTIN. Și-l hrăniia acolo și numai comișulul (!) întra la dînsul. A 1756, 5r; cf. GHEORGACHI; H 17792, 102r. B: Își lega chica de coadă-i și-l batea comișălul cît putea. R. POPESCU. Etimologie: comis + suf. -el. Vezi și comis, comisoaie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comișăl sm vz comișel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COMIȘEL, Emilia (1913-2010, n. Ploiești), etnomuzicolog român. Prof. univ. la București. Studii de analiză structurală și stilistică, monografii de folclor muzical; realizatoare a ediției critice de Opere ale lui Constantin Brăiloiu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comișel, comișeisubstantiv masculin
- 1. Ajutor de comis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Calul... să-i fie adus îndată de comișel la scară. SADOVEANU, Z. C. 105. DLRLC
- Este-un cal legat... Și pe el mi-l țin Vro cinci vornicei, Vro cinci comișei. TEODORESCU, P. P. 45. DLRLC
-
etimologie:
- Comis + sufix -el. DEX '98 DEX '09