comiténtă s. f., g.-d. art. comiténtei; pl. comiténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMITÉNT ~ți m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acțiuni juridice. /<it. committente, lat. commitens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMITÉNT, -Ă s. m. f. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

comitént s. m., pl. comiténți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comitént, -ă s. (lat. committens, -éntis). Jur. Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink