opțiuni
  • info

10 definiții pentru comisoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMISORIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

COMISORIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

comisoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: lat commissura] (Jur) 1 Care duce la rezilierea unui contract. 2 (Îs) Clauză ~ie Clauză a cărei neexecutare anulează contractul. 3 (Îs) Pact ~ Clauză prin care se stipulează că un contract de vânzare este anulat în cazul în care cumpărătorul nu achită integral costul produsului comandat, iar creditorul devine proprietarul obiectului în cauză.

COMISORIU, -IE, comisarii, adj. (Jur.) Care produce rezilierea, anularea, stingerea unui contract. Clauză comisorie a contractului.

COMISORIU, -IE adj. Care produce rezilierea, anularea sau stingerea unui contract. [Pron. -riu. / < lat. commissorius, cf. fr. commissoire].

COMISORIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)

COMISORIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui contract. [Sil. -so-riu] /<fr. commissoire, lat. commissorius

*comisóriŭ, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a căreĭ neexecutare anulează actu care o conține.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comisoriu [riu pron. rĭu] adj. m. (+ s. n.: pact ~), f. comisorie (desp. -ri-e) (clauză ~); pl. m. și f. comisorii

comisoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. comisorie (-ri-e); pl. m. și f. comisorii

comisoriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. comisorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. comisorii

Intrare: comisoriu
comisoriu adjectiv
  • pronunție: comisorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comisoriu
  • comisoriul
  • comisoriu‑
  • comisorie
  • comisoria
plural
  • comisorii
  • comisoriii
  • comisorii
  • comisoriile
genitiv-dativ singular
  • comisoriu
  • comisoriului
  • comisorii
  • comisoriei
plural
  • comisorii
  • comisoriilor
  • comisorii
  • comisoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comisoriu, comisorieadjectiv

  • 1. științe juridice Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clauză comisorie a contractului. DLRLC
    • 1.1. Pact comisoriu = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.