6 definiții pentru «comisoriu»   declinări

COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMISÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui contract. [Sil. -so-riu] /<fr. commissoire, lat. commissorius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMISÓRIU, -IE adj. Care produce rezilierea, anularea sau stingerea unui contract. [Pron. -riu. / < lat. commissorius, cf. fr. commissoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMISÓRIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

comisóriu adj. m. [-riu pron. -rĩu], f. comisórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. comisórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comisóriŭ, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a căreĭ neexecutare anulează actu care o conține.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink