Din totalul de 29 sunt afișate 20 definiții pentru comis (rang), comis (confiscare), comis (adj.), comis, comite (vb.)   conjugări / declinări

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

cómis1 (rang boieresc) s. m., pl. cómiși
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

comís2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓMIS1 ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓMIS2 ~și m. : Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cómis (rang boieresc) s. m., pl. cómiși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comís1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cómis (-și), s. m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, Gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis); comișie, s. f. (înv., dregătoria marelui comis); comișel, s. m. (rîndaș de cai).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

comis m. od. 1. (Marele), boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești; 2. rang de boierie. [Gr. bizantin KÓMIS, din lat. COMES (STABULI), mai marele grajdului (de unde și fr. connétable)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÍTE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink