COMESTÍBIL, -Ă, comestibili, -e, adj. Care poate servi ca hrană; bun de mâncat. – Din fr. comestible, lat. comestibilis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMESTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate servi drept aliment pentru om; bun de mâncat. Ciuperci ~e. /<lat. comestibilis, fr. comestible
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMESTÍBIL, -Ă adj. Care se poate mânca; bun de mâncat. [< fr. comestible].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMESTÍBIL, -Ă adj. care se poate mânca; bun de mâncat. (< fr. comestible, lat. comestibilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMESTÍBIL adj. (rar) mâncabil. (Un fruct ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comestibil ≠ incomestibil, necomestibil
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comestíbil adj. m., pl. comestíbili; f. sg. comestíbilă, pl. comestíbile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*comestíbil, -ă adj. (lat. comestibilis, d. comedo, -édere, a mînca). Care se poate mînca. S. n., pl. e. Mîncare, lucru de mîncare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink